Domnul prof.univ.dr. Andrei Marga, preşedintele ICR, nu pierde ocazia nici unei apariţii la vreuna dintre televiziunile prietene – fie ea Antena 3, România tv ori Realitatea tv- spre a denunţa ceea ce domnia sa şi amicii lui politici socotesc a fi fost cheltuirea nesăbuită, discreţionară şi în folosul clienţilor politici ai lui Traian Băsescu a fondurilor instituţiei.

Slujindu-se în acest scop de un Raport al Curţii de conturi , interpretat în aşa fel încât să funcţioneze drept argument al afirmaţiilor preşedintelui ICR şi al comilitonilor săi. Un document niciodată făcut public în integralitatea lui, spre a lăsa astfel persoanele cu adevărat interesate să îşi facă propria opinie şi să se lămurească cât adevăr şi câta manipulare e în ceea ce – nu-i aşa, desigur şi încă o dată­ – afirmă şi reafirmă cu enervante ticuri verbale domnul Marga.

Pesemne, nu adevărata edificare a opiniei publice e prioritatea numărul 1 a actualei echipe de conducere a Institutului Cultural Român. Ci pretinsa recredibilizare a instituţiei, profund afectată între anii 2008- 2012, aşa după cum susţine, tot fără dovezi un text publicat pe site-ul ICR.

Recredibilizare ce se face deocmadată prin operaţia de decredibilizare şi continuă punere la zid în stil stalinist a fostei conduceri, o conducere prea populară în ochii străinătăţii, dar şi a marii majorităţi a intelectualilor din ţară.

De fapt, decredibilizarea în cauză nu e niciodată probată convingător de domnul Marga şi ai săi. Ea e doar enunţată şi comentată vârtos de cei care socotesc, cei care simt că le-a venit şi lor timpul şi aşteaptă cu înfrigurare noua împărţeală.

Şi, pentru a-şi spori şansele trag câte o şezătoare de demascare, petrecută ba în studiourile lui Felix, ba în casa din Cluj a unui anume Rareş Bogdan care, încruntându-se şi răstindu-se pe postul falimentar al traseistului G