Răsfoiam deunăzi nişte reviste. Am citit şi ceva poveşti aidoma cu cele din cărţile de self-help (Cum să..., Seninătatea interioară în zece paşi şi prostii de genul), despre frumoasa maturitate împlinită a femeilor şi a bărbaţilor care se apropie sau trec de patruzeci de ani. Un mănunchi de platitudini – echilibru, împlinire profesională, copii, înţelepciune, blabla. 40 e noul 30, 30 e noul 20 şi alte asemenea tîmpenii. Doamne subţirele în taioare elegante, care zîmbesc de parcă n-ar fi avut o carie în viaţa lor, şi domni neapărat uşor grizonanţi pe la perciuni, cu un aer distras, de parcă n-au rîgîit niciodată în viaţa lor după o bere.
Căci, ştiţi bine, în cazul majorităţii, în jurul vîrstei de 40 se întîmplă destule chestii nasoale. Începe să-şi facă loc în suflet teama de bătrîneţe. Femeilor începe să li se fleşcăiască linia maxilarului – ovalul pînă deunăzi neîntrerupt şi lin pare că începe a fi desenat de o mînă parkinsoniană –, unii bărbaţi chelesc, şi toată lumea începe să aibă ceva burtă. Nimeni nu se mai scoală dimineaţa cu ochii limpezi şi cu faţa netedă a unei tinereţi odihnite. Încep să mursece mărunţel dureri de spate, iar scrisul mic nu mai poate fi văzut fără ochelari decît de la distanţa braţului întins. Soseşte vremea infarctului. A celor loviţi de şlog.
DE ACELASI AUTOR Omagiu paznicilor Mic bestiar de metrou De prin ogradă Scrisori, misive, mesaje În cuplurile vechi se aşază lehamitea. Chestii – care altădată păreau cel puţin simpatice – devin de neîndurat. Aruncatul ciorapilor peste tot, perii pline de păr prin baie, bîţîitul din picior la masă de vălureşte ciorba în farfuriile tuturor, alte gesturi oarecare, trăite, împărtăşite, acceptate cu anii încep să taie uşor prin pînzele convenţiei. „Fornăie din nas, are un ruj oribil, chiar nu-şi dă seama? Cum naiba iese pe stradă cu pantalonii ăia strîmţi peste care îi atîrnă şuncile? M
