O dată mai mult trebuie să iau apărarea unui monument din acest oraş, dar importanţa lui în istoria naţională o întrece pe a tuturor celor a căror viaţă am căutat pînă acum să o prelungesc. De o săptămînă, un apel a fost adresat municipalităţii şi opiniei publice pentru a salva clădirea din strada Smîrdan nr. 39, unde a fost odinioară Hotelul Concordia. Starea sa de degradare şi indiciile că ruina a fost neglijată cu intenţia de a pregăti şi de data asta demolarea, revoltă pe oamenii de ispravă care s-au grăbit să adauge iscăliturile lor pe acest apel.

DE ACELASI AUTOR O invitaţie la apărarea oraşului Din reviste vechi O colecţie şi multe altele Arhitectul Călinescu În 1859, strada se numea Uliţa Nemţească, după cum, ceva mai departe, ieşind tot din Podul Mogoşoaiei spre stînga, de-a lungul Dîmboviţei, era Uliţa Franceză (mai tîrziu strada Carol). Hotelul era pe atunci încă nou, înfiinţat în iulie 1857. Bucureştii trăiau ani de fierbere, începînd cu alegerile pentru Divanul ad-hoc, care urma să se pronunţe în privinţa viitoarei organizări a Ţării Româneşti ca şi în celălalt principat, al Moldovei. În ajunul deschiderii acestei adunări, „partida naţională“, a unioniştilor, a ţinut mai multe consfătuiri în vederea tacticii de adoptat. Făceau parte din acest grup toţi paşoptiştii radicali, dintre care unii abia se întorseseră în ţară după un exil de nouă ani, în frunte cu C.A. Rosetti, Nicolae Golescu şi I.C. Brătianu. Printre ei se găsea şi C.D. Aricescu, militant activ „pentru triumful cauzei sacre“, de la care s-au păstrat memorii. El îşi aminteşte că „din ziua de 30 septembre ş1857ţ, şedinţele adunării preparatorii s-au ţinut regulat în salonul nr. 48 din ospelul Concordia (strada Smîrdan), etajul de sus, închiriat întradins pentru acest sfîrşit.“ Precizarea arată că, după ce ieşiseră învingători din lupta pentru Unire, aceşti oameni politici doreau să i