De mai multă vreme, în lupta cultivatorilor limbii cu tendinţele uzului, se tot atrage atenţia asupra folosirii nediferenţiate a prepoziţiei datorită – pentru a introduce atît cauzele unor întîmplări fericite, cît şi pe cele ale unora nedorite. Critica lingvistică nu are însă mare succes: în ciuda încercării raţionaliste de a specializa două construcţii, dintre care una să indice o orientare favorabilă (datorită), iar cealaltă să presupună o judecată defavorabilă (din cauza), se pare că vorbitorii au nevoie mai curînd de o expresie neutră, neimplicată – şi l-au distribuit în acest rol tocmai pe datorită. Felul în care limbajul transmite simultan informaţii, atitudini şi evaluări e subtil şi fascinant pentru cercetător, dar se dovedeşte adesea prea complicat şi chiar supărător pentru vorbitor. Acestuia îi este relativ uşor să atribuie o legătură cauzală înlănţuirilor de fapte, dar nu-i convine întotdeauna să-şi manifeste acordul sau dezacordul asupra lor. Cineva presupune că X a ajuns la închisoare în urma unui furt: din cauza... sau datorită...?
DE ACELASI AUTOR Huzur / "Timp cînd n-ai nevoie să munceşti şi eşti fericit" Opinologi, părerişti, părerologi Eu şi scalpul meu... Humus Legarea lui datorită de o interpretare pozitivă se explică prin sensul verbului a se datori/a se datora, dar mai ales prin influenţa familiei sale lexicale (dator, datorie, a îndatora etc.). Altminteri, în DEX, a se datora are definiţia „a avea drept cauză“, care ar justifica extinderea din uzul actual al prepoziţiei. Evident, ca în atîtea alte cazuri, diferenţa dintre datorită şi din cauză (încălcată uneori chiar de cei care o susţin), justificată sau nu din punct de vedere istoric, a devenit un semn de distanţare necesară de vorbirea neglijentă, o formă de autosupraveghere similară eleganţei vestimentare şi politeţii – pe care avem deci toate motivele să o recomandăm.
Mai
