● G. Banu, Les Voyages du comédien, col. „Pratique du théâtre“, Gallimard, 2012 (volum publicat cu sprijinul Fundaţiei Löwendal, România)
Sînt cîteva decenii de cînd George Banu pîndeşte, din umbra sălii, viaţa de dincolo de rampa scenei. Profesorul de teatru cunoaşte în detalii istoria genului, eseistul rafinat ştie să găsească unghiuri de atac inedite şi pasionante, şi am putea citi această recentă carte a sa ca încă un ghid indispensabil pentru iubitorul de teatru contemporan. Cartea lui George Banu este însă mult mai mult decît atît: în ţesătura sa densă, unde istoria teatrului e filtrată prin experienţa unică a unui spectator privilegiat – sau extrem de avizat – îmi place să întrevăd chipul autorului însuşi, ca motivul ascuns din covorul lui Henry James.
DE ACELASI AUTOR La Sfîntu Gheorghe, dincolo de munţi şi printre festivaluri La Avignon între in şi off Cînd ochiul aude şi corpul gîndeşte... Modelul francez Traversăm alături de el cîteva decenii de teatru, declanşate de o primă constatare implacabilă: secolul regiei e pe cale să apună (Repetiţiile şi teatrul reînnoit – secolul regiei nu era parcă titlul unui volum unde odinioară G. Banu adunase în jurul lui marile nume şi spectacole ale sfîrşitului de mileniu?), actorul revine în prim-plan pe scenă, loc privilegiat, pe care „regizorul tiran“, autor total al spectacolului, i-l disputase. Şi aici, Banu introduce o nuanţă ce schimbă dona: marele actor a fost în tot acest răstimp aliatul regizorului, conflictul a fost cu vedeta, starul ce acapara toate luminile şi dezechilibra spectacolul. Şi aici, Banu merge mai departe în nuanţările sale şi introduce o noţiune la care ţine şi de care se va servi pentru a înţelege aceste cîteva decenii de teatru: actorul nesupus. Faptul că ideea sau imaginea îl frămîntă de la o vreme îl mărturiseşte şi un alt volum al său, apărut în limba română sub acest titlu
