După cum am promis săptămîna trecută, revin cu cîteva comentarii la o serie de articole cu titlul „Comunismul hipsteric“, semnate de dl Alexandru Hâncu, în revista Kamikaze. În fond, nu e nici pe departe dorinţa de a stîrni vreo polemică sau de a răspunde cu orice chip la o opinie cu care mă aflu în dezacord. Mai degrabă e vorba despre a formula o părere cu privire la un curent de opinie care îşi face simţită prezenţa din ce în ce mai des. Şi e doar o părere, exact cum am spus cu un rînd mai sus. Fără nici o pretenţie de certitudine absolută sau de afirmaţie fundamentală, care explică şi rezolvă imediat problema. Pe scurt – dl Hâncu crede că proaspătul discurs de deschidere a noului mandat din administraţia Obama e un exemplu de dare a aramei pe faţă, ca să zic aşa. Sub pretenţia liberalismului şi a corectitudinii politice, intelectualii de stînga şi propaganda cu arsenal subliminal de la Hollywood pregătesc mazilirea capitalismului şi înlocuirea lui cu un fel de comunism cu faţă umană. Un comunism cool, hipsteric, un real pericol care, abil, ca şi strămoşul lui, se insinuează trendy; de data asta dinspre elita intelectuală de peste Atlantic.

DE ACELASI AUTOR Noi, provincialii Ah, criza de modele! Ce rechizite punem în ghiozdanul antiglonţ? Pornografia gastronomică Da, de aici, de la noi, lucrurile ar putea să pară foarte clare în lumina asta. Da, poţi să spui că e trendy să fii de stînga fără să o recunoşti – ba chiar, uneori, fără să ai habar ce-i aia –, adică un soi de progresist, dărîmînd savant, contemporan, academic, „barierele depăşite“ dintre stînga şi dreapta. Adică ideologiile sînt de mult depăşite, egalitarismul e prost înţeles, comunismul a fost un eşec social al unor tipi care nu l-au înţeles pe Marx, iar unica soluţie e activismul social, combinat cu un pic de anarhie, pretenţii „telectuale“, ochelari cu rame colorate, ţoale vintage şi un pi