Cinci zile într-o lume pe care merită s-o vezi măcar o dată în viaţă

Rarăul nostru pare doar un pitic din lumea basmelor după ce ajungi să vezi Himalaya şi ale ei piscuri acoperite de gheţari. Pentru a ajunge lângă giganţi nu-şi trebuie prea mulţi bani, ci un dram de dorinţă. Iar cine şi-a făcut curaj pentru o asemenea aventură va trăi mereu cu dorinţa de a reveni în Nepal, ţara de care se leagă cele mai senzaţionale poveşti despre Himalaya. Nici nu ar fi prea greu, pentru că aici se află opt din cele zece vârfuri din lume care măsoară peste 8.000 de metri înălţime, printre care şi legendarul Everest.

Drumul spre Annapurna începe cu formalităţile

Pentru a intra în sanctuarul Himalaya este obligatoriu să treci prin furcile caudine ale birocraţiei nepaleze. Comparativ cu România, unde poţi bântui liniştit fără prea mari bătăi de cap, în Himalaya lucrurile stau cu totul diferit. Nelipsitele fotografii sunt trei la număr. Una rămâne la agenţia de stat care înregistrează turiştii care vizitează munţii, iar altele două vor fi folosite pentru cele două permise absolut obligatorii care îţi vor fi verificate în mai multe locuri pe traseu de către un soi de poliţie montană. Ambele permise trebuie şi plătite, ceea ce înseamnă în jur de 30 de dolari în total. Iar pentru procurarea acestor permise trebuie luată în calcul şi o marjă de timp de aproximativ jumătate de oră pentru fiecare persoană, perioadă în care totul este completat de mână, inclusiv ruta pe care turistul o va parcurge. Aceste permise de acces se pot procura şi direct de la posturile de poliţie din munţi, doar că preţurile sunt mai mari.

Treptele

Himalaya nu înseamnă doar splendoare, ci şi multă trudă. Aici totul se câştigă cu sudoare, inclusiv fericirea de a fi aproape de piscurile cele mai înalte din lume. De la un cătun la altul se ajunge pe trepte din p