O mare lucrare concertantă pentru flaut şi orchestră datorată minunatului muzician Constantin Silvestri, a luat naştere în fapt sonor în prima parte a acestei luni, în Studioul de Concerte Radio.

O preţioasă reevaluare a unei capodopere

Cu totul preţioasă îmi apare readucerea în actualitate, sub formă concertantă, a Sonatei pentru flaut şi pian a maestrului. După aproape o jumătate de secol, ne aflăm în faţa unei redescoperiri, un efort datorat celor trei realizatori ai momentului, flautistul Ion Bogdan Ştefănescu, muzicianul Sorin Petrescu, autorul acestei viziuni orchestrale, dirijorul Tiberiu Soare.

Ne aflăm în faţa unei capodopere autentice în ce priveşte definirea structurilor componistice în baza idiom-ului intonaţional al melosului românesc. Iar aceasta de o manieră ce se situează în afara ideii ce ar viza decorativismul pitoresc. Elaborarea lucrării, actualul Concert pentru flaut şi orchestră de Constantin Silvestri, defineşte o unitate structurală, o orientare consecventă ce uneşte cursul acestei definiri de la celula ritmico-melodică la construcţia mare a acestui opus. În final, colaborarea solistului cu autorul viziunii orchestrale, se dovedeşte a fi fost de-a dreptul creativă. Valorile timbrale nou imaginate, florilegiul combinaţiilor orchestrale, decurg firesc din natura însăşi a melosului.

Un concert exemplar

Ionescu Galaţi (foto)

Concertele de acest fel nu sunt multe. Sunt de menţionat. Spre buna susţinere a corpului managerial şi artistic al instituţiilor muzicale. Căci, este evident, alcătuirea acestor concerte nu a fost întâmplătoare. În mod cert, cum notam mai înainte, cel mai captivant a fost cel susţinut în prima parte a acestei luni în Studioul de Concerte din str. Berthelot.

A adus în faţa noastră – alături de lucrarea lui Silvestri -

creaţii semnate de George Enescu, de Paul