Ieri, agenţia de rating Moody’s a retras Marii Britanii prestigiosul şi atît de importantul "triplu A”, semnul recognoscibil al performanţelor economice ale unei ţări, dar şi, în acelaşi timp, garanţia maximă ce se oferă investitorilor străini.
Asta în timp ce o altă agenţie, Fitch, anunţă că perspectiva economiei britanice continuă să fie considerată drept "negativă". Iar cealaltă mare agenţie de rating, Standard and Poor’s, în decembrie, avertiza că, în caz de evoluţii economice nefavorabile, va retrage şi ea Marii Britanii calificativul respectiv. Totul într-un context european şi mondial deja tensionat, după ce Moody’s deja anunţase aceeaşi măsură drastică în cazul Franţei.
"Pe bună dreptate, ni s-au reamintit cu severitate problemele datoriei publice cu care se confruntă ţara noastră. Nu vom întoarce spatele problemelor, le vom depăşi", a afirmat George Osborne, ministrul de finanţe britanic, reacţionând la decizia agenţiei americane de rating care a evocat "slăbiciunea continuă a perspectivelor pe termen mediu" ale Marii Britanii. Afirmaţii îndreptăţite şi de recentele rezultate privind ansamblul economiei britanice, căci, pentru ultimul trimestru din 2014, scăderea PIB-ului a fost de 0,3%.
Acum poate se va înţelege mai bine teama unora dintre decidenţii politici britanici privind o reacţie dură a populaţiei care, cu siguranţă, va taxa sever guvernul premierului conservator David Cameron. Nu neapărat, în sine, pentru actuala criză economică şi de perspectivă cu care se confruntă Regatul Unit.
Nu neapărat pentru degradarea accentuată a relaţiilor cu UE, niciodată pe lista marilor preferinţe istorice ale britanicilor. Problema o reprezintă incertitudinea în care se află experţii lumii financiare, analiştii economici şi politici, asupra viitorului Marii Britanii pe de o parte ca entitate unitară (vezi referendumul de la anul privind
