Uzând de drepturile derivate dintr-o prevedere legislative ce îi îngăduie să numească directorul general al AGERPRES, premierul Victor Ponta a înaintat Comisiilor parlamentare de specialitate propunerea ca acest post să fie ocupat de Alex Giboi, nimeni altul decât şeful Biroului de presă al PSD.
Dincolo de faptul că domnul Giboi nu poate fi decât intim legat de interesele unuia dintre principalele partide ce alcătuiesc alianţa aflată la guvernare, iar asupra politicilor editoriale pe care le va impune noul director respectivei agenţii vor plana de aici încolo mereu suspiciuni de subordonare politică, dincolo de realitatea că PSD nu e cu nimic original prin această decizie, fiindcă PDL a acţionat aidoma desemnând-o în 2010 în Consiliul de Administraţie al TVR pe Ada Meseşan, şefa propriului său birou de presă, e cel puţin bizar actul legislativ ce îi îngăduie şefului Guvernului să procedeze la astfel de numiri.
E ca şi cum AGERPRES ar fi un minister ori o agenţie ale căror rosturi ar fi nu corecta informare a populaţiei, ci punerea în practică a politicilor şi strategiilor guvernamentale.
Din câte se pare, legea care îl îndrituieşte pe premier să îl desemneze pe directorul general al AGERPRES, datează din anul 2001, adică de pe vremea guvernului Năstase. Au trecut de atunci 12 ani, România a cunoscut între timp repetate alternanţe la putere, dar niciun guvern, niciun Parlament nu au modificat-o, făcându-se a nu sesiza caracterul ei profund aberant. Indiciu limpede că fiecare majoritate guvernamentală s-a simţit extrem de confortabil în poziţia de controlor al informaţiei publice. Chiar dacă acest control s-a exercitat asupra unui organ de presă ce şi-a pierdut demult poziţia de prim rang, AGERPRES având azi o cotă de piaţă scăzută şi o credibilitate deloc de invidiat.
Precedentul
Prevederea legislativă la care am făcut referire mai sus n
