Niciodata nu este un moment bun pentru a reforma/reduce statul. Cand economia creste se spune ca este nevoie de mai mult “stat” pentru a face fata provocarilor (mai multa reglementare de exemplu) iar cand economia scade este o “crima” sa reduci aparatul public. Mai mult in perioada de recesiune este chair “recomandat” ca statul sa-si creasca influenta in economie, scrie Florin Citu pe blogul lui.

In aceeasi situatie ne aflam si in Romania. De ficare data cand am spus sa reducem “statul” in ultimii ani mi se raspunde ca avem constrangeri si nu avem de unde sa taiem. Mai rau, chiar daca nu ne permitem crestem cheltuielile bugetare.

Urmatoarele trei grafice (al patruelea este intro la o alta discutie) arata de ce a venit momentul ca statul romana sa se reduca agresiv daca nu vrea sa distruga toata economia.

Primul grafic arata cum a evoluat numarul angajatilor in economie din 2004 pana in 2012 versus numarul de someri. Perioada de boom economic a dus la scaderea somajului si la cresterea numarului de angajati iar recesiunea a avut efectul invers-exact cum era de asteptat.

Important pentru pontetialul de crestere al economiei este de stiut cine a facut angajarile si cine a facut restructurarile. Contributia unui angajat in sectorul privat este pozitiva deoarece valoarea adaugata se formeaza in sectorul privat (statul doar redistribuie resursele produse in sectorul privat). Graficul doi arata evolutia numarului de angajati din secotorul privat si public in milioane.

Concluzia o avem in graficul trei. Intre 2004 si 2008 sectorul public a adugat 200000 de locuri de munca in timp ce sectorul privat doar 140000. In perioada de recesiune 2008-2012 sectorul public a pierdut 130000 de locuri de munca in timp ce sectorul privat a concediat mai mult decat dublu