Când se laudă că au salvat Europa prin politici de austeritate, liderii conservatori ai UE, în frunte cu Angela Merkel, a cărei poziţie a fost susţinută consecvent de preşedintele nostru, ignoră situaţia cu adevărat dramatică a continentului din acest moment. Esenţa politicilor de austeritate a fost transferarea pierderilor din sectorul bancar şi al marilor corporaţii către sectorul public. Populaţia a fost obligată să preia povara, în timp ce autorii crizei au fost recompensaţi cu prime de milioane şi milioane de euro. Grecia a fost prima pulverizată. Mulţi înţelepţi au spus atunci că grecii o merită din plin pentru că au mâncat banii cu lingura, s-au împrumutat ca nebunii şi nu-şi plătesc impozitele la stat. Au urmat alţii, ca spaniolii, despre care nu se mai poate spune acelaşi lucru. Spania a fost decenii la rând cel mai bun exemplu al prosperităţii aduse de aderarea la UE. Dezvoltare economică explozivă, infrastructură, folosirea eficientă a fondurilor europene. Acum, aceeaşi Spanie se luptă cu un şomaj devastator de peste 25%, ceea ce înseamnă mai mult de cinci milioane de persoane fără un loc de muncă.

Italia a fost aşezată şi ea pe lista ţărilor cu probleme. Măsurile de austeritate au fost puse în operă. Rezultatul îl vede toată lumea, tocmai a ieşit din urnele ultimelor alegeri. Comicul Beppe Grillo a strâns voturile nemulţumiţilor şi nimeni nu ştie cum va evolua ţara, acum, când un clovn adevărat a intrat în cercul saltimbancilor care se pretind a fi politicieni.

După atâtea măsuri de salvare, zona euro nu dă semne de revigorare, scăldându-se fără perspective în apele nămoloase ale stagnării economice.

În acest peisaj fumegând, Germania este singura care prosperă. În rest, potopul. Compromisul cu Marea Britanie pe bugetul UE a dus la tăierea a 100 de miliarde de euro, dintr-un buget şi aşa simbolic pentru o entitate pe care unii o şi vede