În ultimul deceniu, exploatarea acestei resurse a împărţit statele şi opinia publică în două tabere, însă ultima perioadă a adus schimbări de poziţii surprinzătoare.

Etapa de pionierat a gazelor de şist a fost „arsă“ fără urmă de îndoială în Statele Unite ale Americii, în timp ce Europa a tratat subiectul în mare parte cu reticenţă, dar asta până de curând. Serialul „Adevărul“ continuă astăzi cu o analiză a reglementărilor internaţionale privind operaţiunile de exploatare

a gazelor de şist.

Avansul rapid în domeniul gazelor de şist a prins pe nepregătite aproape toate guvernele. Astfel, în primii ani, permisele de explorare şi licenţele pentru exploatarea acestei resurse erau acordate în baza cadrului legislativ existent deja pentru zăcămintele petrolifere. În multe ţări, lucrurile au rămas neschimbate până în prezent – este şi cazul României. Însă, pe măsură ce potenţialul gazelor de şist a fost sesizat şi tot mai multe companii au devenit interesate de extracţia lor, autorităţile au început să elaboreze legislaţii speciale pentru acest domeniu.

Ruptura de strategie dintre SUA şi UE

Primii care au făcut acest pas au fost americanii – cei care au şi exploatat mai întâi gazele neconvenţionale, în timp ce europenii au ratat startul. SUA au cele mai mari rezerve de gaze de şist, cu 47 de trilioane de metri cubi. Exploatarea acestora ar putea asigura necesarul de gaze pentru 100 de ani

al ţării.

S-a conturat astfel o ruptură de strategie energetică între Statele Unite şi Europa, care s-a încheiat la nivel de blocuri abia la finalul anului trecut. Atunci, Parlamentul European a adoptat două rezoluţii, una privind efectele industriale ale exploatării gazelor din şisturi, cealaltă analizând impactul pe care îl are asupra mediului înconjurător fracturarea hidraulică, tehnologia folosită as