Mona Pivniceru, ajunsă ministru al Justiţiei după un şir de renunţări în plan profesional şi financiar, se arată a fi aceeaşi femeie fermă care nu se îndoaie la prima furtună. În dulcele ei glas moldovenesc care i-a scos pe mulţi elitişti din sărite a spus de-a lungul timpului adevăruri care nu au convenit în căldarea băltită a Puterii. A devenit o vedetă a ecranelor tv după o transmisie antologică de la o şedinţă a CSM. Mona Pivniceru i-a explicat lui Băsescu, venit să prezideze şi să domine Justiţia, că “republica” şi “cetăţeanul” sunt elementele din care se formează statul de drept prin intermediul legilor şi instituţiilor democraţiei.

Vocea ei spartă, cu o dicţie perfectă, şi argumentele depănate ca într-o poveste de Ion Creangă au impus în câteva minute în faţa a milioane de oameni o femeie judecător care a făcut din preşedintele jucător un banal clănţănitor de vorbe goale. Rămas fără replică, în stilul lui agresiv şi ameninţător,Băsescu şi-a arătat “stofa” de dictator din care este croit – spunându-i că, dacă ar putea, ar aresta-o.

Esenţa regimului băsist a fost atunci exprimată fără menajamente, un adevărat program de lucru fiind pus în operă sub cupola CSM dominat de cei cu naşu’ în suflet. Mona Pivniceru nu a putut fi arestată, dar alţi adversari ai regimului au trecut prin malaxorul infernal condus de Kovesi, Morar şi instanţele dirijate de la Înalta Curte, ghidonaţi de Stanciu. CSM a fost adus în stare de colaps prin deciziile aberante ale tripletei Ghica, Hăineală, Danileţ şi depopularea lui prin reţineri şi incriminări penale. Un episod comic al acţiunilor băsiste în justiţie l-a reprezentat manevrele disperate menite să împiedice numirea Monei Pivniceru, astă-vară, în funcţia de ministru al Justiţiei.

Băsescu şi mecanismul bielă-manivelă Kovesi-Morar au băgat toate beţele posibile în roţile justiţiei pentru ca Mona să ai