Postul Paştilor este nu numai cel mai lung şi mai important, ci şi cel mai aspru dintre posturile de durată ale Bisericii Ortodoxe.
Slujitorii Bisericii tomitane explică semnificaţia Postul cel Mare care începe luni, 18 martie, vestind apropierea Sfintelor Paşti, când se sărbătoreşte Învierea Domnului Iisus Hristos.
„Postul cel Mare a fost orânduit de Biserică pentru pregătirea celor ce urmau să primească Botezul creştin de Paşti şi ca mijloc de creştere duhovnicească a credincioşilor pentru întâmpinarea Patimilor şi a Învierii Domnului.
Totodată, Postul Mare aminteşte de postul de patruzeci de zile ţinut de Mântuitorul înainte de începerea activităţii Sale mesianice, de unde denumirea de Păresimi (de la latinescul quadragesima = patruzeci) sau Patruzecime.
Postul Paştilor este nu numai cel mai lung şi mai important, ci şi cel mai aspru dintre posturile de durată ale Bisericii Ortodoxe.
Sfinţii Părinţi consideră că acest post are origine apostolică; de la sfârşitul secolului al III-lea postul a fost împărţit în două perioade distincte: Postul Păresimilor sau Postul Prepascal (ţine până la Duminica Floriilor) şi Postul Paştilor sau Postul Pascal (din Duminica Floriilor până la cea a Învierii). Din acest motiv, durata totală de postire este de 48 de zile“, arată teologii Arhiepiscopiei Tomisului.
În Postul Mare, Biserica Ortodoxă dezleagă la peşte de Buna Vestire (25 martie) şi de Intrarea Domnului în Ierusalim (28 aprilie).
Sfântul Andrei Criteanul, autorul Canonului care-i poartă numele, s-a născut la Damasc în jurul anului 660, într-o familie creştină, de la care a primit o educaţie aleasă. Mai târziu, a devenit monah în Frăţia Sfântului Mormânt de la Ierusalim, fapt pentru care a fost supranumit şi Ierusalimiteanul.
Este considerat cel dintâi autor de canoane liturgice, renumit fiind Canonul cel Mare, una din slujbele
