Acum cîteva zile, Adrian Sârbu a fost confirmat în chip de director general al CME, compania-mamă a PRO TV, pînă pe 31 decembrie 2016. Faptul, care e mai degrabă ştire pentru acţionarii companiei, s-a propagat şi în presa generalistă. De ce? Pe lîngă reputaţia lui Sârbu, care a creat televiziunea aşa cum o ştim, în România, un detaliu birocratic legat de numele aceluiaşi poate influenţa mersul lucrurilor în întreaga piaţă media din România.

Deşi fondatorul PRO nu a dat decît două sau trei interviuri în viaţa lui, biografia lui e relativ cunoscută, şi ea, publicului larg: din regizor de documentare realizate pentru Studioul Sahia, Sârbu devine personaj politic în primele guverne de după 1990, ale FSN, după ce filmase extensiv evenimentele petrecute în decembrie 1989 în sediul fostului Comitet Central. La începutul anilor ’90, lansează Mediafax şi PRO FM şi, în acelaşi timp, tatonează piaţa TV cu ceva numit Canal 31, de sport. 1 decembrie 1995 este data la care Adrian Sârbu pune pe sticlă cea mai importantă dintre invenţiile lui, celebrul PRO TV, care a început cu fraza cunoscută a Andreei Esca: „Bună seara, România, bună seara, Bucureşti.“

DE ACELASI AUTOR Inventarul televiziunilor fantomă Ouatu şi România travestită Ce-a avut, dom'le, englezul ăla cu noi? Se poate fără Facebook? PRO TV a devenit, ulterior, o televiziune nu doar populară, ci şi iubită, chiar fenomen de masă, datorită diferitelor campanii, cărţi poştale şi evenimente organizate în curtea postului din Pache Protopopescu. În anii ’90, postul avea greutate politică, ca dovadă legenda – care circula şi încă circulă în cercurile media – că PRO TV ar fi cîştigat alegerile pentru Emil Constantinescu, în 1996, atrăgînd apaticii la vot cu o carte poştală pe nume Votezi şi cîştigi, prin intermediul căreia postul organizase o loterie.

Problema lui Adrian Sârbu, la vremea respectivă, era că