Cînd vorbeşte despre proiectele la care lucrează, Oana Marinescu transmite un fel de entuziasm bine controlat. De exemplu, despre Festivalul „George Enescu“ de anul acesta – a cărui strategie de comunicare o coordonează prin firma sa, OMA Vision – susţine că va transforma Bucureştiul într-un „oraş creativ“. Îţi vine să-i răspunzi că „n-o să meargă“, că în atmosfera noastră depresiv-melancolică şi blazată viziunile astea tonice „nu se leagă“. Nu poţi. Puterea ei de convingere e contaminantă şi îţi spui, în acord cu felul ei de a gîndi, că merită încercat. Multă lume o ştie de cînd era purtătoarea de cuvînt a Guvernului condus de Călin Popescu-Tăriceanu. Mai puţini ştiu „restul“: a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice şi un master în comunicare, a început ca jurnalistă, a fost consilier de presă la Ambasada Marii Britanii, a condus Direcţia Generală de Comunicare şi Diplomaţie Publică din MAE. Cu două zile înainte de apariţia acestui interviu, un comunicat de presă anunţa că, pentru Festivalul „George Enescu“, s-au vîndut 20.000 de bilete în două ore.

Am auzit mai mulţi străini care au venit în România spunînd că la noi nu se prea zîmbeşte. E adevărat?

DE ACELASI AUTOR "Constat o efervescenţă a inteligenţei tinere..." Încredere în forţa individului Există în continuare o mare densitate de talente native... Deschiderea către diversitate se face privind dinspre o anumită cultură Percep o încrîncenare, o doză de agresivitate, o lipsă de amabilitate în relaţiile zilnice. Cel mai şocant percep acest lucru cînd mă întorc din străinătate. Încerc să iau distanţă, să nu răspund în acelaşi fel – căci asta e marea capcană, să dai înapoi ce primeşti. Zîmbetul poate fi „pur“ profesional – pentru cei care sînt într-o poziţie care presupune aşa ceva –, dar nu e fals. Dar dincolo de asta, în viaţa noastră cotidiană, poţi să te uiţi în jur şi să ai impresia că totu