Am avut o experientã urmuzianã. Cinci membri ai unei comisii de evaluare au zgârmat, timp de aproape 2 ore, în 12 luni de muncã muzealã nu doar a mea, ci a unui colectiv de profesionisti, dupã care mi-au dat o notã cu multe franjuri: 5,89. Ceea ce înseamnã cã activitatea mea/a noastrã din anul amintit a fost una penibilã!
Nu sunt în postura de a mã autoevalua, dar sunt în postura sã spun cã Muzeul de Artã a fost în centrul vietii culturale timisorene si mã simt ofensat cã o comisie fãrã niciun manager de muzeu, o comisie cu doi bucuresteni speciali adusi pentru a mã demite, o comisie cu alti doi afoni vizual (dacã se poate spune asa) îsi bate joc nu numai de munca noastrã, ci si de buna noastrã credintã si naivitate!
Mã simt ofensat fiindcã unul dintre membrii comisiei nu are habar nu ce facem la Muzeul de Artã, ci unde se aflã Muzeul de Artã (Domnul Cãtãlin Bãlescu, din Bucuresti), iar alti doi nu au vãzut mai mult de 1 bucatã expozitie (Domnii Adrian Neg0itã si Miodrag Milin). Iatã de ce am folosit epitetul „urmuzian”!
În anul 2012 la Muzeul de Artã Timisoara au fost organizate 22 de expozitii dupã cum urmeazã: una a unui artist român din Suedia, una colectivã din Serbia, una din Germania, una a celui mai important sculptor din Mexic, una din Austria; trei nume mari ale artelor românesti: Tuculescu, Romul Nutiu, Stefan Bertalan; una despre creatia marelui arhitect, Horia Creangã, douã expozitii de la Brukental. Alãturi de Salonul Anual al Artistilor plastici, alãturi de alte expozitii ale unor artisti timisoreni. Ca o realizare unicã, la nivel national, as sublinia doar cã Proiectul de educatie muzealã Seniori ghizi în Muzeul de Artã Timisoara, coordonat de Domnul Marius Cornea, a devenit caz de bunã practicã în progamul european ASLECT. De asemenea, acest proiect a fost selectionat de Volonteurope pentru a reprezenta România în raportul anual p
