Depresia reactivă este tipul cel mai frecvent întâlnit de depresie, mai ales în această societate şi în acest secol în care parcă rezistenţa la stres a scăzut şi noi, ca persoane, am devenit extrem de vulnerabili la factorii ce pot determina apariţia acestei afecţiuni.

Dr. Anca Talasman, medic primar – psihiatrie explică modul în care se manifestă şi se tratează acest tip de depresie

Cum diferentiem o depresie endogenă de o depresie reactivă?

Depresia endogenă este acel tip de depresie care are ca şi cauză, factorii biologici, ereditari. În schimb, depresia reactivă este determinată de factori psihosociali, de un eveniment traumatic, dificil prin care persoana trece la un moment dat în viaţă. Debutul simptomatologiei în depresia reactivă nu se produce întotdeauna imediat după acţiunea factorului favorizant sau in proximitatea acestuia. De cele mai multe ori acest lucru se întâmplă la o perioadă variabila de la acţiunea lui, frecvent prin efect cumulativ.

Primii 10 factori stresori în viaţa unui individ sunt în ordine descrescătoare ca intensitate: decesul soţului/ soţiei, divorţul, decesul unui membru apropiat al familiei, separarea maritală, rănirea sau boala personală severă, pierderea serviciului, condamnarea la detenţie, decesul unui prieten apropiat, sarcina, reajustarea în afaceri.

Cum se manifesta depresia reactiva?

Depresia poate afecta pe oricine, indiferent de sex, vârstă, pregătire intelectuală sau nivel socio-economic, însă nu fiecare dintre noi răspunde la fel la aceşti factori declanşatori, favorizanţi. Reacţia emoţională depinde de terenul pe care se grefează aceşti factori şi când spunem teren, ne referim la existenţa în istoricul medical al pacientului a unei tulburări de personalitate, a unei tulburări anxioase, prezenţa lor fiind factor de prognostic nefavorabil. Ca simptome specifice ale depresiei reactive în