Pentru prima dată din 1990 încoace, România a înregistrat un excedent al contului current ceea ce înseamnă că pentru economie a venit vremea să plătească ceea ce a consumat din exterior până acum.

În fiecare dintre cei 23 de ani din perioada 1990-2012, contul curent a fost pe minus şi a fost acoperit din intrări de capital extern.

“Acoperirea deficitului balanţei de plăţi curente prin mişcări de capital reprezintă , de fapt, o trecere a unei părţi din sarcinile actuale asupra viitorului”, scria profesorul Victor Bădulescu în 1946 în “Tratatul de politică comercială”, citat de profesorul Ioan Popa în manualul de “Tranzacţii Comerciale Internaţionale” publicat la Editura Economica în 1997.

Deci în toţi aceşti ani, în care deficitul balanţei de plăţi curente a fost acoperit prin mişcări de capital, statul, firmele private şi oamenii “au trecut” în viitor sarcinile pe care le-au avut. De fapt, au tot amânat plata. În 2013, gata. A venit vremea scadenţei. A rambursărilor şi a constituirii de rezerve în vederea rambursărilor viitoare.

“O asemenea atitudine – de trecere a unei părţI din sarcinile actuale asupra viitorului – nu poate dura infinit, deoarece dintr-o tendinţă inerentă a economiei de piaţă de a realiza echilbirul general economic, din «jocul» factorilor economici rezultă şi echilibrul de balanţă”, scrie în continuare profesorul Ioan Popa în manualul de Tranzacţii.

Pe primele două luni din 2013, contul curent sau balanţa de plăţi externe curent, care exprimă relaţia “fizică”, “materială” a economiei cu exteriorul, a fost plus 327 de milioane de euro, faţă de -627 de milioane de euro pe primele două luni din 2012.

Contul curent include intrările şi ieşrile de bunuri şi servicii (transport, turism, asigurări), de venituri (din muncă, din investiţii pe bursa sau din investiţi directe) şi transferuri (bani trimişi de