Zilele trecute – după ce, mai mulţi ani la rînd, a refuzat să îşi facă cont pe Facebook –, un amic mi-a dat ceea ce pe limba reţelei se cheamă add as friend. A fost, sigur, o mică surpriză. O fi fost amicul ultimul român conectat la Internet, fără user şi parolă pe site-ul albastru? Bineînţeles că nu. Dar cum e viaţa fără reţele de acest fel? Pierzi ceva esenţial?

Înainte de a reflecta eu însumi la astfel de lucruri, mi s-a părut corect să îmi întreb amicul – apropo, utilizator intensiv şi avizat de Internet – cum de nu-şi făcuse cont pînă atunci. „Ca să nu fac ceea ce fac de azi-noapte, să pierd timpul“ – a răspuns omul nostru. „Bun, dar atunci, cum de ţi-ai făcut cont?“ l-am întrebat – la care mi-a zis că s-a decis cînd s-a surprins piratînd în mod repetat contul propriei soţii, „ca să vadă ce se mai întîmplă.“

DE ACELASI AUTOR Inventarul televiziunilor fantomă Ouatu şi România travestită Ce-a avut, dom'le, englezul ăla cu noi? Cum s-a globalizat Inna În aceste zile, numărul românilor conectaţi la reţea se apropie de 6 milioane. Cifra este impresionantă, comparabil cu totalul românilor conectaţi la Internet – conform unor statistici nu foarte precise – de 8-9 milioane. În România, ca şi în alte pieţe, dacă nu eşti pe Facebook, nu prea eşti nici pe Internet, se poate spune. Dar, la noi, reţeaua are succes şi din motive specifice.

Primul şi cel mai important dintre acestea este oferta din ce în ce mai anemică a altor canale media. Presa cotidiană e în degringoladă, televiziunile politice au parti-pris-uri care te gonesc, iar entertainment-ul prezent pe posturile de top e preponderent format din show-uri mondene vulgare sau din filme de duzină. Excepţiile notabile, reţetele de succes din toată lumea – gen Românii au talent – nu se găsesc pe telecomandă chiar zi de zi şi oră de oră.

Mai aproape de Web 2.0, blogurile – care au prins viteză