Doar criza economică să fie cauza dezvoltării curentelor eurosceptice? Avansul obţinut în Marea Britanie de partidul eurosceptic condus de europarlamentarul Nigel Farage arată că există o nemulţumire mult mai adâncă faţă de globalizarea continentală pe care o propune UE. Statele Unite ale Europei reprezintă în momentul de faţă un proiect politic care avansează prin măsuri administrative lente dar cu o ţintă clară. Europa Unită ar urma să devină, după deceniile de extindere a UE, un conglomerat în care să fie topite ca în metalurgie specificităţile naţionale. SUE sunt ele asimilate conceptual de populaţia de peste 500 de milioane de cetăţeni europeni care a fost formată timp de generaţii sub gena naţională, a civilizaţiilor şi tradiţiilor care au rădăcini istorice de peste un mileniu? Este greu de crezut că doar prin sintagma “Mai multă Europă”, propusă de conducerea de dreapta a Comisiei Europene sub ideologia PPE (Partidul Popular European), se poate câştiga sprijinul majoritar al populaţiei. Instituţiile birocratice ale UE se dezvoltă şi intră în coliziune cu interesele naţionale. România a simţit pe propria piele presiunea comisarilor europeni, a unor funcţionari nebăgaţi în seamă la Bruxelles dar deveniţi “guru” la Bucureşti. Barroso, Catrine Day, Reding au devenit pentru mulţi români persoane greu de suportat, care le-au nesocotit dreptul la vot, atacând brutal democraţia prin sintagma loviturii de stat lansată de băsişti.

Instituţiile europene au limite impuse de constituţiile naţionale şi cred că acţiunea de modificare a Constituţiei României vrea să reducă din suveranitatea ţării, să dilueze independenţa. Din păcate, lideri politici cu o coloană vertebrală din plastilină pot face din România o ţară uşor de controlat din afară şi înglobată pe nemestecate într-o structură confuză.

Iată de ce euroscepticismul devine în România un curent sinonim c