Primesc deunăzi, drept ,,cadou pentru un colecţionar împătimit’’, un exemplar din celebra colecţie ,,Biblioteca pentru toţi’’ no. 221-222, cuprinzând traducerea tragediei shakespeariene ,,Hamlet’’ tipărită în 1906.

Cum se ştie, dar, de fapt, azi nimeni nu prea mai ştie, colecţia a fost ,,iniţiată de scriitorul şi folcloristul şi traducătorul Dumitru Stăncescu şi publicată din martie 1885 de ,,Casa de EditurăCarol Müller’’ - ,,colecţie pe care o preia în 1899 Leon Victor Alcalay pentru Casa de Editură ,,Librăria Universala’’ (vezi wikipedia), aflată sub Hotelul Bulevard, pe Calea Victoriei, atunci nr.27.

Nu se pomeneşte numele autorului traducerii, însă pe verso-ul paginii de gardă se află în chenar de două puncte, o justificare cuminte, ca să nu zic umilă:

,,Cu atâtea izvoare, socotim că nu l-am trădat pe Shakespeare şi că cititorii vor avea mulţumirea deplină a măreţei opere: HAMLET.’’ D.

Născut în Râmnicu Vâlcea şi considerat fiu al urbei, capitală a Olteniei de sub munte, sunt încântat să descopăr apoi, pe contracoperta numărului 221-222 şi pe ultima pagină, această ştampilă în aceeaşi vreme şi ea modestă dar şi orgolioasă în subtext:

Râmnicul a fost şi a rămas, deocamdată, mai mult orgolios decât ambiţios să stingă amintirea mentalităţii intelectualului de provincie, un oraş al cărţii şi al revistelor şi al ziarelor (acestea din urmă nu atât de numeroase ca azi), un oraş cu public de teatru vestit în lumea scenei de scândură (are şi azi două teatre: ,,Anton Pann’’ şi ,,Ariel’’), reprezentat între cele două războaie şi mai târziu de Sică Alexandrescu marele regizor şi ctitor teatral a cărui mamă era din Râmnic, de celebrul Ion Iancovescu, apoi, după războiul al doilea mondial, de către Dem Rădulescu şi Cornel Vulpe şi mai de curând de către Maria Buză.

Tot între cele două războaie şi până prin 1944 mai exista la Mănăstire