Germania se laudă cu „reguli severe, restrictive”, legate de exportul de armament. Totuşi, tehnică germană de luptă ajunge în regiuni de conflict în care nu are ce căuta. Care să fie explicaţia? Indiferent de partidele care au guvernat în ultimii ani Germania, guvernul de la Berlin a tot subliniat că în ţară sunt valabile reguli foarte stricte referitoare la exporturile de armament. Cu toate acestea, presa dezvăluie periodic nereguli legate de aceste exporturi. Opinia publică este revoltată mai ales când arme de asalt germane sau alte produse din aceeaşi categorie îşi fac apariţia în regiuni de criză sau război. Asta fiindcă „severele reguli” ar trebui să facă imposibilă apariţia armelor germane în zonele fierbinţi de pe glob.

Cum ajung deci armele în locuri în care nu au ce căuta? Spre deosebire de alte ţări ale lumii, traficul ilegal de arme joacă în Germania un rol marginal. Potrivit statisticilor Vămii federale, între anii 2011-2012, la frontierele germane au fost depistate şi confiscate 5100 de arme de război. 90% din acestea au fost găsite însă în posesia unor colecţionari împătimiţi, care le achiziţionaseră în străinătate şi voiau să le introducă ilegal în ţară. Numai 10% din cazuri au fost tentative de a scoate în exterior armament. Prezenţa armelor germane în zone de conflict dovedeşte mai degrabă carenţe ale practicii de acordare a licenţelor de export - responsabilitate aflată în sarcina guvernului federal. Două exemple demonstrează că arme de asalt pentru infanterie, folosite ilegal în zone de conflict, provin din contingente de export care au fost iniţial aprobate. Primul caz: poliţia mexicană a folosit arme de asalt germane de tip G36 în lupta contra bandelor de traficanţi de droguri. Exportul către autorităţile mexicane a fost aprobat de forul competent - Ministerul Economiei de la Berlin - dar cu condiţia ca armele să nu ajungă în statele feder