Oraşul Suceava este învăluit de două luni de zile într-un miros insuportabil. Iniţial, municipalitatea a acuzat canalizarea oraşului, dar comisarii Gărzii de Mediu Suceava au demontat minciuna la jumătatea lunii aprilie.
Era vorba despre 3.000 de tone de nămol, mai precis fecale fermentate, provenind de la o staţie de epurare inaugurată cu mare fast în 2011. Investiţia a costat 14 milioane de euro, majoritatea din fonduri europene.
Întrebarea cheie este cum se poate ca tocmai scopul staţiei, acela de a epura apele uzate şi de a „recondiţiona“ reziduurile, n-a fost îndeplinit. Până în acest moment, nu s-a găsit o soluţie de îndreptare a situaţiei şi niciun vinovat. Mai mult, constructorul, firma spaniolă Dytras SA, a intrat recent în faliment şi este aproape imposibil de tras la răspundere.
Locuitorii oraşului sunt însă revoltaţi şi se tem chiar că s-ar putea îmbolnăvi. „Am constatat că există un disconfort, dar nu putem vorbi de poluare. Nimeni nu se îmbolnăveşte de la miros“, a răspuns Adriana Iordache, şefa Gărzii de Mediu Suceava.
Proiectul, greşit de la bun început
Spaniolii de la Dytras au câştigat în decembrie 2007 o licitaţie organizată de Oficiul de Plăţi şi Contractare PHARE din cadrul Ministerului Finanţelor Publice pentru modernizarea staţiei de epurare din municipiul Suceava, construită la începutul anilor '70, valoarea lucrărilor fiind de 13,66 milioane de euro. Conform contractului, Dytras s-a ocupat atât de proiectare cât şi de execuţie.
Spaniolii au pornit cu stângul chiar de la început. Prin proiect au propus realizarea a două linii tehnologice, una pentru tratarea apei uzate şi una pentru reţinerea nămolului, un compus format din toate elementele care afectează calitatea apei şi care nu poate fi deversat în râul Suceava.
Proiectul prevedea ca nămolul rezultat să fie folosit ca îngrăşămân
