În 13-15 iunie 1990, democraţia a fost spartă de bâtele lămpaşilor chemaţi la Bucureşti de preşedintele ţării. Nici până astăzi, adevăraţii vinovaţi n-au fost pedepsiţi.

Termenul „Mineriadă” desem nează un fenomen strict românesc, cum nu s-a petrecut nicăieri în altă parte din lume. În schimb, ţara noastră a avut parte de ŞASE astfel de evenimente: patru sub Ion Iliescu, două sub Emil Constantinescu. Cel mai sângeros dintre toate a fost cel de-al patrulea, înregistrat în iunie 1990. Avea să stopeze brusc valul de simpatie occidental, de după Decembrie 1989, şi să dea România înapoi cu decenii.

13 IUNIE

ORA 4.00. Trupe ale Poliţiei intervin şi degajează Piaţa Universităţii, de cele câteva zeci de manifestanţi, „rămăşiţe” din „Golaniada”. Au loc ostilităţi între manifestanţi şi forţele de ordine. La operaţiune participă forţe ale Ministerului de Interne şi poliţişti militari. Minerii, sosiţi a doua zi, vor menţiona că zona era acoperită cu un praf alb, calificat ulterior drept droguri. Bilanţul operaţiunii de „salubrizare” în varianta sa oficială se prezintă astfel: 6 răniţi uşor (4 persoane găsite sub corturi), doi militari ai trupelor de pază şi ordine, nici un deces. Au fost arestate 263 persoane: 187 de bărbaţi, 76 de femei, 16 tineri între 14 şi 18 ani şi 29 de tineri sub 14 ani.

ORA 5.00. Sunt atacaţi studenţii de la Institutul de Arhitectură. Institutul este devastat, laboratoarele distruse şi mai mulţi studenţi sunt arestaţi. Poliţia va pretinde ulterior că toţi cei găsiţi în institut pregăteau manifeste, însă nu au dovedit această acuzaţie. ORA 6.00. Marian Munteanu, liderul studenţilor, este arestat în mod brutal, fără a i se comunica motivele. Va fi eliberat în jurul orei 15.30.

ORA 8.30. Studenţii şi profesorii de la Arhitectură protestează faţă de tratamentul la care a fost supusă clădirea şi rezidenţii ei în cursul dimi