Halva şi halviţă, smochine umplute cu nucă, şerbet de mentă, atmosfera orientală...A fost un paradis exotic, menţionat şi în legendele greceşti. Un colţ de rai care a dispărut pentru totdeauna sub ape.
Era aşezată chiar în mijlocul Dunării, la trei kilometri de Orşova. Locul considerat unic în lume şi plin de viaţă a fost acoperit, în 1971, de apele lacului de acumulare al Hidrocentralei Porţile de Fier I de pe Dunăre, la ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Este adevărat că odată cu hidrocentrala s-a realizat şi fluidizarea traficului pe Dunăre, dar la fel de adevărat este şi faptul că sub ape a rămas o poveste de neegalat.
Vis şi uitare
În urma colţului de rai au rămas poveşti, legende şi...expoziţii. Cum este cea intitulată "Ada Kaleh, insula visului şi a uitării", care va fi deschisă marţi la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti şi poate fi vizitată până pe 28 iulie. Evenimentul, realizat de MŢR, în colaborare cu Muzeul Naţional de Artă al României, Biblioteca Naţională a României şi Biblioteca Academiei Române, având susţinerea Uniunii Democrate Turce din România, readuce în atenţia publicului bucureştean insula dispărută pentru totdeauna sub ape.
Ada Kaleh înseamnă în limba turcă "Insula Fortăreaţă". Avea numai 1,7 kilometri lungime şi 500 de metri lăţime, fiind populată în special de etnici turci. Era celebră pentru delicatesele turceşti, bijuterii şi tutun, zona fiind scutită de impozit, dar şi pentru parfumul de trandafir, obţinut de localnicii de aici!
Până în anul 1430, când numele Ada Kaleh a devenit oficial, micuţa insulă a avut mai multe denumiri. Prima dată apare în scrierile mitologice greceşti, fiind menţionată drept „locul în care eroul Hercule s-a luptat cu uriaşul Geryon şi i-a luat cirezile de boi”. Insuliţa se numea atunci Erythia.
Gibraltarul Dunării
Tot aici este menţionat “ţinutul h
