Autorităţile plănuiesc modificarea controversatului articol 35 din regulamentul de funcţionare al armatei. Puterea de la Ankara încearcă să înlăture, astfel, riscul ca armata să intervină pe scena politică.

Patru lovituri de stat militare a trăit Turcia după 1960. Patru guverne au fost forţate să abandoneze, în acest interval, puterea. Chiar şi actualul Executiv, condus de premierul Recep Tayyip Erdogan, s-a aflat , în 2007, în pragul unei lovituri de stat pusă la cale de generali. Între timp, se pregăteşte tocmai regimul Erdogan să dea o lovitură complexului militar, modificiând articolul 35 din regulamentul de ordine interioară al armatei.

Reforma propusă are ca obiectiv propriu-zis eliminarea riscurilor unor viitoare puciuri militare. Amendamentul adus articolului 35 ar urma să interzică militarilor să mai intervină în disputele politice interne, textul avansat specificând că rolul acestora este de a feri ţara exclusiv de pericolele externe.

Din 1934, misiunea fundamentală a armatei este "apărarea republicii". Până în prezent, această atribuţiune era interpretată nu doar ca o responsabilitate asumată în faţa riscurilor externe ci şi ca un angajament de securitate internă şi de garantare a "kemalismului", doctrina modernizatoare a Turciei, purtând numele părintelui statului secular, Mustafa Kemal Atatürk. În virtutea acestei traduceri a legislaţiei a intervenit complexul militar, sub conducerea şefului de stat major Kenan Evren, în 1980, pentru a pune capăt conflictelor de stradă dintre simpatizanţii dreptei şi a stângii, tensiuni ce începuseră să semene a război civil. Salutată, la început, intervenţia armatei s-a dovedit, în timp, mult prea brutală: 650.000 de arestări, 50 de execuţii, 171 de cazuri de moarte prin tortură; zeci de mii de turci au fost siliţi să părăsească ţara, după ce li s-a retras cetăţenia.

Puciuril