(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 85, iunie 2013) Cunoaşteţi, fără îndoială, acea întrebare-test care ridica problema cărţii pe care aţi lua-o cu dumneavoastră pe o insulă pustie. Răspunzînd, numeaţi de fapt cartea prin excelenţă, cartea-prietenă, cartea-confidentă, cartea-alter-ego sau, din contră, cartea-parteneră de discuţii.
De obicei, răspunsul la o asemenea întrebare ipotetică este unul deloc ipotetic; este îndelung cîntărit, căci dintre toate cărţile citite, sau dintre cele care ard de nerăbdare să fie citite, cartea ca unică însoţitoare trebuie aleasă cu grija celui care pune în balanţă pustietatea cu universalul.
Dar ce se întîmplă cînd, de exemplu, întrebarea te ia prin surprindere şi te găseşti într-o după-amiază, fără să fi gîndit, aşteptat sau prevăzut posibilitatea, „blocat“ pe o „insulă“? Fie ea şi una metaforică... Museumsinsel din Berlin A fost gîndită ca centru cultural. Aşezată între Kupfergraben şi rîul Spree, avînd statut de membru al Patrimoniului Universal UNESCO, Museumsinsel din Berlin găzduieşte azi un grup de cinci muzee.
Ideea de a strînge laolaltă unele dintre cele mai importante muzee din Europa a luat naştere în 1830, cînd, sub regele Frederich Wilhelm al III-lea, a început construcţia Muzeului Regal, cel care astăzi este Altes Museum. Transformarea insulei într-un centru cultural a apărut însă zece ani mai tîrziu, la propunerea arhitectului prusac Friedrich August Stüler, cel care a proiectat Neus Museum, construcţie finalizată în 1859. 17 ani mai tîrziu, în 1876, a fost terminată şi Alte Nationalgalerie, urmînd ca, în 1904, să fie adăugat şi Muzeul Kaiserului Friedrich (cel care a devenit mai apoi Muzeul Bode). Cel de-al cincilea muzeu adăugat proiectului a fost Pergamon, terminat în 1930.
În al Doilea Război Mondial, clădirile au fost bombardate aproape în întregime, iar în timpul Războiului Rece, col
