În 1990, la 20 iulie, la Bâlciul de Sfântul Ilie de la Polovragi, parcă prevestitor, un vagon de haine şi de încălţări vechi, second hand!În 1990, la 20 iulie, la Bâlciul de Sfântul Ilie de la Polovragi, parcă prevestitor, un vagon de haine şi de încălţări vechi, second hand!Î

- Să n-ajungem aici!, zicea cineva, sceptic, sigur un reacţionar.

În 1991, două vagoane de zdrenţe, second hand. În1992, trei vagoane, 1994, patru vagone, apoi cinci, apoi,.. apoi,..., în 2000..... apoi în 2010, zece vagoane!

În 2013, istoricul câmp al Polovragilor, la Bâlciul de Sfântul Ilie, a fost înconjurat ca o cetate a pierzaniei de zidurile ridicate din pestriţăraia zdrenţelor şi încălţărilor second hand în stare să concureze culmile Parângului şi Căpăţânii!

Bâlciul începea cu o săptămână înainte, şi neapărat cu Târgul de cai şi căruţe, cai falnici de nuntă şi de botezuri şi de petreceri şi de povară, bineînţeles şi de căruţe şi de hamuri strălucitoare şi de roţi care numai sculptate nu erau, rotindu-se singure după rotirea soarelui de la mijlocul lui Iulie, apoi venea rândul Târgului de vite, boi cu coarnele boiereşti, cuprinzând în deschiderea lor o litră de pământ, îţi făceai între coarne o temelie de casă, şi boii trăgeau care încărcate cu clăi de fân şi cu butii de prune care ajungeau până în vârful acoperişului înalt şi butoaie de vin şi de ţuică, un cuprins întreg, ca să se vadă puterea lor şi boii călcau rar şi împărăteşte şi ascultători prin mijlocul ţărănimii cu palma la gură. ” Cu ăştia, mai zicea câte cineva , ari, fratele meu, şi raiul şi iadul”. Şi veneau iar, la rând, tăuraşii şi vitele de prăsilă şi oile cu berbecii lor, tot timpul gata şi ei să se ia în coarne, şi printre ei se strecura şi un oltean al dracului cu un cocoş roşu, pitic, la subţioară şi cocoşul, nemernic, ce-i făcea olteanul nu se ştie, da drumul des, din ciocul cât pliscul presurei