Din nefericire pentru noi toţi, lipsa de cultură politică şi de pregătire în domeniul relaţiilor internaţionale care-i caracterizează pe mulţi dintre onorabilii noştri politicieni (pentru a nu mai aminti de oastea de strânsură a parlamentarilor), i-a făcut ca, din nou, să nu înţeleagă consecinţele pe care le poate avea noul mesaj transmis forurilor internaţionale, contra României, de către europarlamentarul român L.Tokes.

Reacţiile, cel puţin cele care au apărut până acum, sunt, ca de obicei, anemice, în tonul unei persiflări uşoare, bagatelizând şi minimizând totul ca pe un incident complet lipsit de importanţă. Nu este deloc aşa. Să vedem şi de ce...

Ideea ca Ungaria să fie îndemnată să asigure un protectorat pentru Transilvania este o bombă enormă şi care, prin dezvoltarea ariilor de explozie, poate face extrem de mult rău. Pentru a înţelege de ce, trebuie să ştim că, de decenii, problema teritoriilor care beneficiază de statutul de „protectorat" este una dintre cele mai spinoase şi sensibile la nivelul ONU şi, în jurul lor, s-a creat o dezbatere extinsă, de natură juridică şi nu numai. Este vorba despre teritorii care reprezintă ultimele rămăşiţe ale epocii coloniale, cele care sunt considerate încă de comunitatea internaţională ca fiind „ne-decolonizate" şi „incapabile de a-şi asigura încă propria guvernare". Actualmente, sunt 16 asemenea teritorii, fie agăţate încă de teritoriul fostei puteri coloniale, fie date „în grija" unei mari puteri, aceasta însă tot în logica unei foste relaţii coloniale.

Sistemul protectoratelor este considerat desuet, depăşit şi complet defazat faţă de ceea ce epoca noastră propune ca sisteme de dezvoltare naţională, chiar ONU a chemat la o cât mai rapidă încheiere a acestui sistem, chiar dacă, pentru a spune întregul adevăr, există teritorii unde referendumuri succesive au anunţat voinţa populaţiei autohtone de a răm