Se zice că în vechime primul apostol al lui Iisus Hristos a păşit pe aceste meleaguri pentru a propăvădui cuvântul Domnului. Şi tot aici, actul de naştere al poporului român a fost încrustat în piatra albă de Dobrogea. În această dimineaţă plecăm într-un periplu printr-o lume a rădăcinilor creştine ale poporului român în cadrul celei mai frumoase campanii ”Adevărul” - ”125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă”.

Creştinismul românilor a pornit prin anul 60, dintr-o peşteră din colţul sud-vestic al Dobrogei. Aici, în stânca Scythiei Minor, Sfântul Apostol Andrei - fratele Sfântului Apostol Petru - a trăit şi a sădit credinţa unui popor. Aici a bătut cu toiagul în piatra seacă ca să dea oamenilor izvorul tămăduitor. Şi aici a botezat primii creştini ortodocşi care n-aveau să-şi mai lepede credinţa niciodată.

Secole mai târziu, un reputat avocat constănţean, Jean Dinu din Adamclisi, mânat de visele care i se tot repetau, a pornit în căutarea locului de unde a pornit credinţa românilor. A găsit grota aproape acoperită de copacii care crescuseră parcă s-o păzească de distrugere. Înăuntru, patul de piatră pe care întâiul ucenic al Domnului şi-a găsit odihnă era încă intact.

Peştera din colţul Dobrogei a fost prima biserică a românilor şi ultimul popas al apostolului Andrei înainte de a pleca spre martiriu. Sfântul avea să fie torturat la Kiev, apoi la Patras, în vestul Greciei, unde a fost răstignit pentru credinţa sa, pe o cruce în formă de X.

La Bethleemul românesc este un pelerinaj continuu. Românii vin să se roage, să atingă pereţii peşterii unde a trăit un sfânt care l-a atins pe Iisus. În crăpăturile stâncii lasă acatiste, bănuţi, candele, apoi se reculeg în cel mai îndepărtat loc din peşteră, unde este aşezată o icoană de dimensiuni impresionante a Sfântului Andrei, donată de o familie de credincioşi. Sus, printr-o fantă, lum