Vara trecută pe vremea asta lucram la un proiect ce nu fusese încă lansat, „dădeam la perete”, cum se spune, lucram normal, dar încă fără cititori. De fiecare dată când protestele din statele arabe se înteţeau, când Ahmadinejad ameninţa şi când mişcarea „Occupy” mai avea vreo ultimă zvâcnire de viaţă prin faţa vreunui sediu de bancă, un coleg aproape că-şi punea mâinile în cap şi ofta rârâit: „O să se termine toate războaiele până lansăm noi”.

Apoi tăcea, calculând în gând miile de afişări pe care le pierdeam fără să le fi avut vreodată. O colegă cu care lucrez acum mă-ntreabă aşa, de control, o dată la fiecare câteva zile, „N-o murit Papa? Nu mai avem vreun Boston?”. N-o murit Papa Francisc, ba e chiar unul dintre cei mai vii şi mai curajoşi ocupanţi ai Sfântului Scaun din mulţi ani, iar atentate teroriste în SUA n-au mai fost, doar în Orientul Mijlociu, şi n-au murit trei oameni, ca la Boston, ci câte 10-12 de fiecare dată când o maşină-capcană a explodat. Dar nici alea nu prea ne interesează, că-s multe.

Luni dimineaţă, am anunţat un subiect pentru ziar: după trei ani de medieri, Israelul şi Palestina reiau din seara aceea negocierile pentru pace. N-a intrat la ziar: pagini puţine, poze multe şi mari, subiecte la zi (?!). Nu doar la noi, şi la ceilalţi se pare că-i la fel. Presa a tratat meschin subiectul şi pe hârtie, şi pe internet. Şi ce-am mai putea să-i reproşăm presei din România când „Haaretz”, unul dintre principalele ziare israeliene, a anunţat reluarea negocierilor de pace prin titlul „Fără bucurie, fără emoţii, fără detalii”. Scepticismul este ridicat, sunt foarte puţini cei care cred că din aceste negocieri va rezulta un tratat de pace. Motive să nu credem sunt multe.

Ipoteza că premierul israelian Netanyahu nu vrea de fapt pacea cu palestinienii şi a fost de acord cu reluarea discuţiilor doar pentru a evita oprobriul in