De când am citit cel mai citit roman satiric nu pot să nu lipesc felii din viaţa prin care mă perind de ceva vreme de călătoria celor trei cu barca pe Tamisa. Ultimele zile ne-au trimis automat la titlul lui Jerome K. Jerome. Au fost şi bărci, au fost şi trei plus un personaj. În barca de vacanţă plutind pe Tamisa, al patrulea era un câine. În povestea noastră, care a ţinut trează naţiunea, locul câinelui a fost luat de o unghie. O unghie dichisită, lungă, îmbălsămată în ojă de culoarea fucsia după diagnosticul specialiştilor de la Universitatea de profil din Strada Vasile Lascăr. 

S-au consumat ore bune de zi şi de noapte pentru a construi, plecând de la unghia naţiunii, mâna şi apoi trupul personajului misterios care ţinea vârtos catargul bărcii devenite, nu-i aşa, prezidenţială. Cum la olteni şi câinele din curtea naşului devine personaj privit cu respect, aşa trebuie să umplem de respect tot ce ţine de unghia respectivă. Date fiind circumstanţele de acum,  corelate cu expediţiile din Marea Neagră ale Regelui Carol al II-lea şi având-o în echipaj obligatoriu pe Elena Lupescu, a fost de nivelul “umbreluţă într-un picior, ghici ciupercă, ce-i?” să aflăm cine-i. Ştim şi acceptăm cu toţi că pe post de Montmorency, câinele din bărcuţa din largul Neptunului, este chiar Ea, muza Lui.

Luaţi cu jocurile enigmistice şi plasând reconstruirea trupului de la o mică bucată de materie cornoasă ca o problemă de importanţă naţională, de competenţa CSAT, am uitat personajele care se hlizeau în poza tip “amintire de la mare”, alături de căpitan şi unghia lui secretă. Cine erau, aşadar, aleşii sorţii cărora le-a ieşit în mare deschisă chiar copleşitoarea personalitate a preşedintelui ce trăieşte bine mersi, suspendat de un an?

Cici de la Sistem este băieţelul cu pieptul epilat şi care a rămas, după faţa lui spăimită, într-o stare de prostraţie. Nu ştiu dacă