M-am întâlnit de curând cu un cunoscut care m-a întrebat: “Tu, ca ziarist economic, cum îţi explici că nu mai găsesc la hipermarket mărfuri la fel de multe şi de bune ca acum doi-trei ani şi că produsele mai slabe calitativ şi mai puţine pe care le văd pe raft costă la fel ca acelea de calitate pe care le cumpăram prin 2010?”. M-am uitat o clipă la el şi i-am răspuns: “Ştii ce spunea Mugur Isărescu anul trecut? Că avem un sistem fiscal care îţi dă o singură şansă: evaziunea fiscală”. Interlocutorul m-a privit nedumerit şi atunci a trebuit să-i explic pe îndelete. Ca urmare a majorării taxelor, oamenii îşi “trag” banii din cardurile de credit ori din cele de salarii şi pleacă să cumpere cu cash-ul produse din economia subterană unde discounturile sunt mai mari ca la hipermarket. Văzând însă că le scad vânzările - în paralel cu majorarea numerarului în circulaţie - companiile internaţionale, cum ar fi marile lanţuri de magazine, procedează la micşorarea cantităţii de lichiditate puse la dispoziţia entităţilor autohtone. Îngustare în lichiditate, ce-i afectează inclusiv pe procesatorii autohtoni care, nu de mult, protestau împotriva taxei la raft, şi aşa se explică şi de ce a scăzut - cantitativ şi ca diversitate - oferta de produse din magazine.

Şi ar mai fi un lucru de adăugat. Atragerea unei părţi din ce în ce mai mari a activităţii în economia subterană explică de ce cresc preţurile în economia la vedere. Faptul că retailerii vând mai puţin şi colectează cantităţi din ce în ce mai mici de carne-lapte-ouă îi condiţionează să mărească preţurile, în încercarea de a-şi conserva cât mai mult din marjele de profit. La rândul lor, societăţile-mamă din străinătate ale firmelor de distribuţie româneşti le reduc liniile de finanţare în paralel cu virarea consumului “la negru”.

Aşadar, retailerii colectează şi vând mai puţin şi sunt nevoiţi să scumpească