Faptul că Adrian Sârbu a plecat de la PRO TV, cel mai popular post de televiziune, este deja de notorietate, comentariile şi analizele legate de acest „eveniment media” fiind departe de a se fi stins.

Analistul media Iulian Comănescu notează pe blogul său că „plecarea lui Adrian Sârbu din fruntea CME e de ani de zile o mantră repetată mai ales de competitorii celui care a inventat televiziunea comercială în România. Problema a început să se pună mai ales de prin aprilie 2012, când viitorul CME era previzibil, ca urmare a ultimei tranzacții cu Time-Warner”.

Mică, expansionisă, mobilă şi vizionară

Comănescu oferă „la cald, câteva explicaţii”. Şi anume: „Adrian Sârbu este un vizionar media, care a creat excelenţă în România și pe alte piețe pe care le-a gestionat prin CME, cu costuri mari. Pierderile financiare din ultimii ani se văd în toate comunicatele de presă. În momentul de faţă, CME înseamnă mai degrabă Time-Warner, o companie cu o filozofie diferită de a CME. Dacă poate fi comparat cu ceva, CME-ul lui Ronald Lauder seamănă cu Ringier, adică o firmă mică, expansionistă, mobilă şi vizionară, care se întinde până departe. Time-Warner e, comparativ, un colos cu mulţi acţionari, AGA şi o presiune pe dividende/profit care nu exista în CME-ul lui Sârbu şi Lauder”.

Ieşire şi reintrare spectaculoasă

Comănescu mai precizează că problemele CME au început să apară în criza economică, atunci când creditele care finanţau expansiunea au devenit oneroase pentru firmă. „În 2009, compania a cedat 31% din acţiuni către Time-Warner, pe o sumă modică, 241,5 milioane de dolari, ceea ce înseamnă o valoare a întregii companii de 780 de milioane de dolari. Cu doi ani înainte, pornind de la tranzacțiile între Adrian Sârbu şi Ronald Lauder, se putea calcula o valoare de un miliard de dolari numai pentru operațiunea din România”. @N_P