Scriitorul şi reportul postului de radio Europa Liberă Iulian Ciocan a postat recent (26 august) pe o reţea de socializare un text provocator, în sensul bun al cuvântului, care m-a determinat să scriu câteva comentarii la o temă atât de sensibilă. Iată ce spune Iulian Ciocan: „Cea mai avantajată de proclamarea independenţei RM a fost în toţi anii tranziţiei clasa conducătorilor şi cinovnicilor".
"Nici nu e de mirare că anume ea (clasa conducătorilor şi cinovnicilor, nota mea. I.C.) sărbătoreşte cu cea mai multa însufleţire ziua de 27 august. Atunci, în zorii tranziţiei, s-au pus temeliile privilegiilor conducătorilor şi cinovnicilor. Modul hipergeneros de calculare a pensiilor e doar unul dintre aceste privilegii. Aşa că se poate spune ca mâine e ziua privilegiaţilor...”, adaugă în postarea sa Iulian Ciocan.
La prima vedere, se face impresia că e vorba aici de o abordare de clasă, din perspectivă marxistă, a independenţei noastre. Poate da, dar nu neapărat. Mai degrabă, cred că trebuie să ne punem o întrebare mai largă: cine, întradevăr, a profitat de pe urma declarării independenţei Republicii Moldova (anume a declarării, că obiectivul rămâne în picioare din motive foarte cunoscute). Fără îndoială, Iulian Ciocan are dreptate: cei care au avut de câştigat din independenţa Republicii Moldova, atât cât există, sunt cei de la conducere. Clasa politică, dar cel mai mult – birocraţia, cei care şi-au păstrat funcţiile de la o stăpânire-guvernare la alta. Îmi aduc aminte, de exemplu, de câteva persoane pe care le-am cunoscut, de la Ministerul Educaţiei: pe timpul comuniştilor au îndeplinit ordinele acestora cu exces de zel, aşa cum o făcuse anterior cu guvernările „democratice”. Bine că majoritatea lor după 2009 – cel puţin în eşalonul superior de conducere – nu se mai regăsesc astăzi acolo. Dar în alte părţi, stau bine mersi.
În altă ordine de idei, am u
