● Pet Shop Boys, Electric, X2, 2013.
În martie, anul acesta, Pet Shop Boys şi Parlophone, un foarte important label afiliat, pe vremea aceea, gigantului EMI, şi-au spus adio după un mariaj fericit, întins pe o perioadă de 28 de ani. După excelentul album Fundamental, apărut în 2006, dezamăgitoarele Yes (2009) şi Elysium (2012) păreau a-i scoate pe Neil Tennant şi Chris Lowe de pe radarele (electro-)pop-ului deştept, dansant şi exuberant, în care au locuit din 1981 încoace. Făcea asta mai ales ultimul dintre ele, reprezentare aparentă a unui moment rezolutiv al trupei londoneze, printre rîndurile recviemurilor ascunse pe acel disc putînd fi citită o ieşire tăcută din scenă.
DE ACELASI AUTOR Kanye Is a Punk Rapper (?) Bluesland Drive Rodion şi incredibilele lui benzi de magnetofon Zgomotul e de aur Divorţul de Parlophone a venit, însă, cu cel puţin o noutate. Rămaşi fără umbrela ocrotitoare a unei case de discuri, trupa care a semnat imnuri ale naţiunii pop precum „West End Girl“, „It’s a Sin“ sau „Suburbia“ şi-a construit o alta, numită X2. Iar primul ei release este acest album, Electric, al 12-lea din cariera PSB. Pe lîngă a fi debutul discografic al noului label, LP-ul acesta mai înseamnă încă ceva: toţi norii negri pe care i-a adus Elysium se împrăştie la minutul 1:03 al piesei „Axis“, opener-ul noului album. „Turn it on!“ Exclamaţia lui Tennant apasă butonul de start al unui turbo-voiaj fantastic, într-o lume împărăţită cîndva de cea mai faimoasă mustaţă a muzicii pentru dancefloor, Luminăţia Sa Giorgio Moroder – nu, nu caricatura interviului „cîntat“ pe acea glumă aproape proastă de pe ultimul album Daft Punk, ci inventatorul Donnei Summer şi dresorul sintetizatoarelor de pe revoluţionarele soundtrack-uri ale filmelor From Here to Eternity şi Midnight Express.
„Axis“ e doar prologul unui carnaval electronic în care britanicii se aruncă cu
