Un atac occidental este iminent, însă preşedintele Bashar al-Assad preferă să-şi ţină toţi aşii ascunşi – şi are destui, mai ales după întăririle promise de Rusia şi Iran.

În ultima săptămână, ameninţările Vestului la adresa regimului condus de familia Assad s-au acutizat de la o zi la alta. În Mediterană are loc o mobilizare impresionantă de trupe americane, britanice şi franceze, escadrilele fiind deja mobilizate în poziţie de atac.

În tot acest timp, Damascul a răspuns retoricii tot mai agresive fără a face referire la forţele proprii. Replicile de acest fel au fost lăsate de Assad pe seama celor mai vehemenţi aliaţi ai săi: Iranul a ameninţat că va ataca imediat Israelul dacă SUA vor conduce o ofensivă în Siria, în timp ce Moscova a ameninţat cu „consecinţe catastrofale” şi a început să trimită la rândul ei întăriri în Mediterană.

Astfel că, deja, conflictul sirian a fost externalizat şi transformat într-o luptă prin interpuşi a marilor puteri. Însă adevărata forţă a armatei controlate de preşedintele sirian s-ar putea dovedi a fi problema reală pentru vestici, după cum a subliniat până acum în nenumărate rânduri senatorul american John McCain.

Cât de puternică este armata siriană?

Trupele lui Assad ar putea fi mult mai puternice decât credem – în primul rând pentru că ştim foarte puţine despre ele. La sfârşitul lunii martie, se estima că armata siriană numără peste 170.000 de trupe terestre, potrivit Institutului Internaţional pentru Studii Strategice. Dintre acestea, în jur de 50.000 sunt soldaţi de elită, din comandouri instruite şi sprijinite de luptători iranieni, libanezi, din Hezbollah şi de ofiţeri nord-coreeni.

Suficient pentru a reprezenta o provocare serioasă, în contextul în care americanii cel mai probabil nu vor trimite deloc astfel de trupe din cauza nemulţumirii popul