Cu pași mici, dar fermi, băcăuanii se alătură zecilor și zecilor de mii de protestatari din țară, manifestanți împotriva proiectului de lege privind exploatarea minieră de la Roșia Montană. Băcăuanii au început să iasă în stradă pentru a striga “Salvați Roșia Montană!”. Și nu e doar un strigăt de turmă, așa cum unii se încăpățânează să mediatizeze, ci un strigăt conștient legat de dezastrul ce ar urma să devină Roșia Montană, un strigăt de credință, totodată, că puterea este cu adevărat la alegători și nu la cei aleși.

Mădălina ROTARU

Foto: Antonio TĂTĂRĂȘANU

După ce, în prima zi a protestelor care s-au declanșat în Capitală, pe 1 septembrie, în Bacău s-au adunat, în spirit de solidaritate, în fața Instituției Prefectului doar câteva zeci de băcăuani, duminică, pe 8 septembrie, de Sf. Maria, când în București au ieșit în stradă circa 15.000 de oameni, iar la Cluj numărul acestora a depășit 10.000, în Bacău au ieșit în jur de 200. Un număr aparent mic, la care se adaugă însă cel al grupurilor organizate care au luat drumul Capitalei, Clujului sau Iașiului pentru a protesta, “pentru a fi acolo, în inima «revoluției»”, după cum ne-a declarat, cu o zi înaintea plecării spre București, un tânăr băcăuan. Tineri și mai puțin tineri, copii, părinți, bunici, elevi, studenți, oameni din toate categoriile profesionale au venit duminică după-amiază, 8 septembrie, în Piața Tricolorului din Bacău pentru a-și manifesta, preț de aproape trei ore, susținerea față de necesitatea păstrării Roșiei Montane așa cum este, exploatarea auriferă prevăzută în proiectul RMGC (Roșia Montană Gold Corporation), neînsemnând altceva – argumentează aceștia – decât un dezastru pentru mediu, un dezastru social și economic totodată. S-au auzit îndemnuri de chemare a semenilor “la luptă” prin scandarea unor sloganuri precum “Iubim natura, nu cianura!”, “Trădarea de țară în aur se măs