Politica se pricepe să facă ochi dulci oricărui om şi pe mulţi îi ademeneşte să intre în gravitaţia ei. Bineînţeles că politica lansează cântece de sirenă şi pentru vedetele scenei şi pentru vedetele sportului. Aşa că mulţi artişti au intrat în hora politicii. Politica se pricepe însă să facă şi ochi încruntaţi, ochi cu fulgere spre unii oameni care nu au intrat în politică însă duhul politicii s-a tot învârtit prin soarta lor. Veninul politicii a făcut vraişte din viaţa îndrăgitului actor Mitică Popescu, care a avut greu de pătimit din pricina opresiunii politice. Era vremea  comunismului ci crivăţ bolşevic în România. Oameni nevinovaţi se trezeau noaptea cu Pobeda neagră sau cu Volga neagră la poartă şi securiştii băteau cu picioarele în uşă aruncându-i în închisori. Procesele erau o bătaie de joc, iar judecătorii măcelăreau soarta unor oameni care nici nu puteau să se apere. Prin anii 1958 Mitică Popescu era student la teatru, când o întâmplare în care el a fost pur şi simplu figurant l-a îmbrânci în spatele gratiilor. Studentul Mitică Popescu, lăudat încă de pe băncile facultăţii pentru talentul lui, a avut proasta inspiraţie să se ducă într-o vizită la un vecin care-şi serba ziua numelui. După un păhărel de vin bun au început să se dezlege limbile invitaţilor care au mai spus un banc anticomunist, iar la un anumit moment nişte invitaţi au trăncănit cum că ar avea de gând să plece defintiv în America. Studentul Mitică Popescu n-a dat atenţie acestor vorbe la un pahar de vin, iar la anecdotele politice doar a schiţat un zâmbet. Habar nu avea că şi pentru râs se face închisoare într-un regim bolşevic. Nici nu-i trecea prin minte că va fi condamnat pentru că nu i-a turnat la Securitate pe cei care vorbiseră în dorul lelii despre o posibilă fugă a lor în America. Culmea-culmilor, Mitică Popescu s-a trezit şi el în miez de noapte cu Volga Securităţii la poartă şi cât