Avem mosteniri impresionante, dar nu prea punem pret pe ele. Exploatam, fara sa dam nimic la schimb. E si cazul Mariei Tanase - marea artista a Romaniei, a carei memorie trezeste doar teoretic respect. Chiar si dupa moarte, ea aduce la bugetul statului sume importante de bani, dar statul nu e in stare sa-i indeplineasca ultimele dorinte. Artista a trecut in testament citeva cerinte simple, care sa aminteasca despre trecerea ei prin lume. La 47 de ani de la moarte, niciuna nu a fost implinita.
Nimeni n-a cunoscut-o atat de bine incat sa o poata descrie cu adevarat. Nu si-a apropiat pe nimeni intr-atat de mult incat sa-i poata asterne geniul pe hartie. Iubitoare de lume si totusi singura in povestea ei, a trecut prin viata fulgerator.
A stat putin, dar a trait atat de intens, incat astazi, dupa 47 de ani de la moartea ei, oamenii inca vorbesc despre ea la prezent. O prezenta vie, o personalitate cum nu s-a mai vazut, un nume despre care se spune ca a fost prima si poate singura mare diva a Romaniei.
Maria Tanase a venit pe lume in 1913, in mahalaua Caramidarilor. Tatal, Ioan Coanda Tanase, se considera prea sarac ca sa hraneasca trei guri si i-a cerut nevestei sa lepede copilul. Ana Tanase, o ardeleanca din Fagaras cu frica de Dumnezeu, l-a ignorat si a adus-o pe lume pe Maria.
A crescut inconjurata de cantece. Asculta la doinele muncitorilor din gradinta tatalui, cultivator de legume si flori, si le reproducea parintilor acasa. Uneori se ascundea in cimitir si asculta bocetele batranilor. Prima melodie pe care a cantat-o oamenilor avea sa fie bocetul unchiului sau ce-si pierduse sotia.
Maria Tanase a pasit pe scena pentru prima data in 1921, in fata publicului de la Caminul Cultural din mahala, la serbarea care marca sfarsitul anului scolar. Nu a terminat liceul pentru ca s-a retras de la scoala ca sa-si ajute parintii la munca. @N_
