Podul pe care circulau relaţiile strategice dintre Franţa şi România este mai şubrezit acum decât podul ce stă  să cadă de la Agigea.  Parteneriatul strategic  resuscitat cu greutate printr-o serie de convorbiri şi vizite reciproce ale primilor miniştri ai celor două ţări a fost iar pus la congelat în ultimele zile. Declaraţiile  privind accesul în Schengen făcute în Franţa arată clar că disputa pe tema rromilor a avut efect de a detona bomba sub podul prieteniei de pe axa Bucureşti-Paris.

Cum s-a reuşit să se demoleze aşa repede o construcţie complexă care se arăta solidă şi în deplină  funcţionalitate după vizita în România a premierului Franţei? Jean Mark Aynault, prezent la Bucureşti, într-o vizită oficială substanţială, care a durat două zile, declara fără echivoc  cu referire la admiterea României în Schengen: “Franţa a propus ca măsură imediată permiterea deschiderii frontierelor aeriene”. “Imediat”, era în luna iulie 2013, în opinia premierului francez “în câteva luni”. El aprecia că “România s-a pregătit” şi adăuga: “Dacă vrem să avansăm şi românii trebuie să primească un semn din partea Europei, primul ar fi tocmai deschiderea frontierelor aeriene pentru că, repet, aici România a făcut eforturi extraordinare, care trebuie salutate”.

De ce s-a sucit guvernul francez şi, după două luni de la declaraţiile încurajatoare ale premierului Ayrault, nu mai sprijină aderarea României la Schengen? Ministrul de Interne al Franţei, Manuel Valls, este cel care a dat sentinţa săptămâna trecută:  Nu pentru România şi Bulgaria în spaţiul Schengen. Deşi, iniţial la Bucureşti s-a crezut  că este un  mal entendeu, verdictul este public şi ferm. În plus este sprijinit şi de preşedintele Franţei, deşi nu există o declaraţie explicită în acest sens a lui Francois Hollande. Guvernul de stânga – format din socialişti şi ecologişti – a căzut, în opinia unor ana