Este o temă care nu poate (sau nu mai poate) fi nici bagatelizată, nici trecută sub tăcere. Clopoţelul de alarmă se transformă în sirenă de incendiu după scorul electoral înregistrat de extrema dreaptă în Austria şi în momentul în care un partid de extremă dreaptă negociază acum, pe poziţie de forţă, intrarea în guvernul norvegian.

Pentru început, vă invit să urmăriţi un fil documentar extrem de bine realizat, Propagandă, Ură şi Crimă rezumând foarte corect esenţa acestei probleme care ameninţă să revină pe scena politică europeană, redeschizând capitole despre care se credea că au fost definitiv închise după teribilele experienţe ale urei, intoleanţei , rasismului, xenofobiei şi antisemitismului care au pregătiti şi însoţit ideologia fascistă şi pe cea nazistă.

Veţi vedea că nimic nu s-a schimbat: sunt în prim planul unei propagande deosebit de violente şi agresive exact aceleaşi mesaje de ură împotriva populaţiilor percepute ca „străine”, cu atât mai mult dacă „străinul” respectiv vine să trăiască şi să muncească în ţara unde partidul respectiv de extremă dreapta încearcă să transmită mesajul că acest străin vine să fure rodul muncii cinstite al populaţiei autotone, ocupă piaţa muncii şi periclitează echilibrul social şi prosperitatea clădite cu trudă de atâtea generaţii. Ţintele sunt, din nou, „oculta mondială iudeo masonică”, acum adăugându-se imigranţii în general, mai ales noul val provenind din Europa de Est, plus, bineînţeles, imigraţia din spaţiul musulman şi în special din ţările Maghrebului. Toate acestea reunite pentru a argumenta eşecul unei Uniuni Europene cu reguli mult prea laxe, al unei idei europene de convieţuire care, prost aplicată de o clasă de birocraţi incompetenţi de la Bruxelles, a adus „Europa adevăraţilor europeni” în sărăcie şi foarte aproape de o explozie socială majoră.

Cu siguranţă că asistăm la reîntoarcerea î