1. Nevoia de consecinţe
reprimă stări, îmi spuneam.
Era prea multă tristeţe
în jurul mesei de lemn,
ca să iubesc.
2. Uită omul.
Uită-i cuvintele.
Uită-i privirea.
Uită aşteptarea.
Uită lipsa de început.
Uită sfîrşitul şi continua lui autodevorare.
Uită fereastra pe care nu ai văzut-o,
cînd ai dat cu fruntea în ea,
pentru că era mult prea curată.
Uită sonetele.
Uită totul şi fă alţi cîţiva paşi,
dar cu ochii închişi.
3. Bea marea.
Cască-ţi ochii la soare, pînă orbeşti.
Ţine lama în altă direcţie.
Taie epiderma ultimelor cuvinte pe care ţi le-a spus.
Lipeşte-ţi obrazul de perete.
E rece întotdeauna.
Ca luna,
ca somnul ascuns
sub saltea,
cînd adormi stîngînd tare
în pumn colţul stîng
al pernei.
1. Nevoia de consecinţe
reprimă stări, îmi spuneam.
Era prea multă tristeţe
în jurul mesei de lemn,
ca să iubesc.
2. Uită omul.
Uită-i cuvintele.
Uită-i privirea.
Uită aşteptarea.
Uită lipsa de început.
Uită sfîrşitul şi continua lui autodevorare.
Uită fereastra pe care nu ai văzut-o,
cînd ai dat cu fruntea în ea,
pentru că era mult prea curată.
Uită sonetele.
Uită totul şi fă alţi cîţiva paşi,
dar cu ochii închişi.
3. Bea marea.
Cască-ţi ochii la soare, pînă orbeşti.
Ţine lama în altă direcţie.
Taie epiderma ultimelor cuvinte pe care ţi le-a spus.
Lipeşte-ţi obrazul de perete.
E rece întotdeauna.
Ca luna,
ca somnul ascuns
sub saltea,
cînd adormi stîngînd tare
în pumn colţul stîng
al pernei.