Rezonanţa numelui depăşeşte un simplu ”nechezat” de firmă, iar căluţul cabrat este mai mult decât un simbol de marcă. Unii spun, cu umor, că „această maşină a fost întotdeauna...călărită cu succes!”.
O poveste care a înnobilat şi a incitat totodată, de –a lungul timpului, lumea automobilelor sport. Prin urmare, cum a fost „călărită” această maşină de-a lungul timpului?
Dacă nu ar fi existat vizionarul Enzo Ferrari, acelaşi căluţ cabrat ar fi rămas, probabil, doar simbolul unei escadrile de luptă din cel De-al Doilea Război Mondial.
Ocazia de a participa
Dar războaiele sunt făcute pentru a fi câştigate, ori pierdute, însă în cazul celebrei mărci, cu siguranţă au fost făcute pentru a fi câştigate. Tatăl şi fratele lui Enzo au murit pe câmpul de luptă, dar el nu s-a lăsat învins de viaţă. Căci, în fond, orice afacere se dovedeşte a fi mai de succes dacă în reţeta sa intră şi puţin tragism, ori emoţie.
Născut pe 18 februarie 1898 la Modena, în nordul Italiei. Frontul avea să fie mai ”blând” cu Enzo: doar rănit, este lăsat la vatră în 1917. Întors acasă, vrea să se apuce de muncă pentru a uita, dar nu apelând la oricine, ci chiar la Fiat, care...îl refuză. Nu se lasă descurajat şi reuşeşte să se angajeze în 1918 la compania Vespa, urmând să testeze maşini. Astfel, i se oferă ocazia de a participa la prima sa cursă automobilistică, iar din 1920 reuşeşte cu adevărat: începe să lucreze pentru Alfa Romeo.
Anul de referinţă este însă 1929, atunci când ambiţiosul tânăr înfiinţează propria sa echipă de curse denumită, cum altfel decât Scuderia Ferrari! O echipă care concura cu maşini Alfa Romeo,în primii patru ani având parte de suportul direct al companiei care avea să îşi retragă sprijinul în 1933. Deşi Scuderia a avut de-a lungul vremii piloţi remarcabili, cum ar fi Louis Chiron, Achille Varzi, ori Tazio Nuvollari,
