Serialul „Adevărul 125 de ani“ vă prezintă partea a doua a interviului acordat de Cristian Tudor Popescu despre istoria postdecembristă a cotidianului. CTP vorbeşte despre începutul tabloidizării în România şi declinul ziarelor quality şi se întreabă cum ar fi arătat presa românească fără el.
„Adevărul“: În martie 2005, la doi ani după moartea lui Dumitru Tinu, aţi plecat de la „Adevărul“ alături de o mare parte din redacţie pentru a înfiinţa cotidianul „Gândul“. Cum a fost?
Cristian Tudor Popescu: O, atunci a fost o chestie de literatură, au fost nişte secvenţe minunate. Noi nu mai aveam nicio treabă, ştiam că plecăm de la „Adevărul“. Şi totuşi, în alea două săptămâni de preaviz, trebuia să scoatem ziarul. E, vă daţi seama că noi făceam atunci un produs pe care îl făcusem o viaţă şi pe care acum nu mai aveam niciun interes să-l facem bine.
Lucraţi, într-un fel, pentru concurenţă.
Exact, lucram pentru concurenţă, pentru că ştiam că vom face alt ziar. Şi aveam momente din astea de reflex în care spuneam „schimbă titlul, pune fotografia“, iar la un moment dat mă opream. „Băi, staţi aşa, opriţi-mă, ce fac?“. Şi ne opream şi nu mai lucram, îl lăsam pur şi simplu cum venea.
Nu intervine respectul faţă de meserie?
Ce respect pentru meserie, dom’le? Aveam reflexe în direcţia asta, reflexele noastre erau, dar le reprimam. „Băi, hai să facem totuşi ca lumea“. După care: „Stai, dom’le, dar pentru cine facem ca lumea aici? Ce ca lumea să facem, că noi nu mai suntem aici“. Nu făceam nici rău, să n-aveţi impresia că am sabotat ceva. Dar pur şi simplu nu ne mai dădeam interesul. A fost o experienţă fabuloasă. Să vezi şi să nu faci. Să-ţi treacă paginile prin faţa ochilor..., am trăit nişte senzaţii fabuloase. Vedeam cum trebuie schimbat acolo şi acolo, dar nu făceam. Lăsam nefăcut. Şi era o senzaţie complexă.
Aţi regretat vreodată după ace
