Preiau, stupefiat, o nouă culme a obsecviozităţii din presa română, cu menţiunea că până şi prim-ministrul a sesizat enormitatea. E textul transcris de Guvernul României după o emisiune de la o televiziune de casă, având ca temă „Vizita premierului Victor Ponta în Statele Unite ale Americii“.
Aşadar, scriptul: „Reporter: Bună ziua, bine v-am găsit. Suntem în direct de la Washington DC. România TV este în direct de la Washington DC. În studio, alături de mine, omul momentului, practic – premierul României, Victor Ponta. Bună ziua, mulţumesc că sunteţi alături de noi. Victor Ponta: Mulţumesc. La aşa o prezentare, nici nu ştiu ce să mai zic. Vă rog. Reporter: Sunteţi omul zilei pentru că… Victor Ponta: Credeam că ziceţi de domnul Chireac că e omul momentului“.
Bun, să convenim că prim-ministrul s-a salvat dintr-o situaţie stânjenitoare cu ajutorul umorului. Dar, serios, să-i spui în faţă aşa ceva unui om politic, ca reprezentant al presei, evocă poate cele mai penibile scene de servilism din istoria postdecembristă: interviurile de la Televiziunea Română ale Rodicăi Becleanu cu Ion Iliescu (în treacăt fie spus, Alexandru Vărzaru a relatat cândva în „Kamikaze“ altă mostră de slugărnicie, venind vorba de acea ziaristă. Zis-a Alexandru Mironov, căutând să cauţioneze iubirea fierbinte a duduii de presă faţă de Iliescu – „atunci toată televiziunea română era cucerită de preşedintele Iliescu, care era un om care aducea pacea.“).
Adaug la acest peisaj mirific informaţia, pe surse credibile, că, tot la Washington, un anume coordonator cu atribuţii de director în televiziunea publică l-ar fi luat de umăr, amical, pe premier. O zi glorioasă pentru presă, o zi glorioasă pentru jurnalistul care relata înaintea atârnării de delegaţia lui Victor Ponta: „A trecut ceva timp de când n-am mai urcat într-un avion oficial… Retrăiesc, aşadar, zilele glorioase petrecute în