În curgerea sa ireversibilã, timpul îsi marcheazã trecerea prin urme adânci, de nesters, cioplite cu migalã. În alerta si implacabila sa rostogolire, viitorul se contopeste parcã cu prezentul, iar prezentul se pierde pe nestiute în trecut, pe o cale fãrã întoarcere, aflatã la rãspântia dintre amintire si uitare. Din aceastã perspectivã, împlinirea unui veac si jumãtate de fiintare institutionalã a Spitalului husean ne transformã în contemporanii unui eveniment de exceptie. Un moment încãrcat de ample semnificatii, în fata cãruia cuvintele par lipsite de cuprindere si nuante, fiind estompate de timp si fapte. În evolutia temporalã a institutiei se disting câteva etape deosebite si se remarcã în mod special faptele unor oameni care si-au “ars” existenta în folosul sãnãtãtii publice. Pentru cã ele au fost subliniate în cuprinsul lucrãrii Spitalului Municipal “Dimitrie Castroian” Husi – 150 de ani de viatã, pentru viatã, retipãritã de curând, nu intrãm în amãnunte. Pentru o mai bunã aducere aminte doar le punctãm. Initiativa fundãrii spitalului este legatã de vizita domnitorului Grigore Ghica la Husi, în ziua de 4 august 1851. Discutiile purtate cu aceastã ocazie au indus ideea necesitãtii institutiei, marcând un început de drum. Destul de anevoios, din pãcate, pentru cã indecizia autoritãtilor a trenat ani buni aplicarea initiativei. Un nou impuls în urgentarea înfiintãrii spitalului a fost dat de inspectia fãcutã în zonã de Carol Davila, cel care sustinea ideea prin raportul întocmit si înaintat Curtii domnesti. Drept urmare, la 25 august 1862 domnitorul Alexandru Ioan Cuza aproba înfiintarea spitalelor de peste Milcov. Ordinul-telegramã emis în aplicarea hotãrârii a fost transmis Primãriei la 27 august 1862 (în “Istoria Husilor”, Editura Porto-Franco, 1995, pag. 206 se retine data de 26 august) având urmãtorul cuprins: Domnilor membri al municipalitãtii Hus