● Erwin Kessler, X:20 – O radiografie a artei româneşti după 1989, Editura Vellant, 2013.
Editura Vellant a lansat recent un volum premieră pentru tipul de abordare și domeniul propus: X:20 – O radiografie a artei româneşti după 1989 de Erwin Kessler. Anunțat ca „o lucrare de pionierat”, drept „primul studiu care face un bilanț al evoluției artei românești după 1989”, cartea se poziționează în șirul analizelor retrospective a celor două decenii și mai bine scurse de la momentul ’90, care, într-un fel sau altul, au abundat în 2010. Pînă aici, previzibil. Un soi de pornire firească de a trage linie și a analiza ce s-a îndeplinit, ce s-a ratat, unde te poziționezi și, eventual, de a trasa cîteva proiecții pentru viitor. Un exercițiu care, prin simplificare brutală, aduce cu blanda autocritică individuală de final de an, nimic mai natural decît a pune în balanță și a merge mai departe un pic mai echilibrat și, aparent, mai conștient.
Nevoia de documentare și relevanța pentru întreg sectorul cultural
Ce nu e previzibil și nici normal, de fapt, este marele gol pe care se așază o astfel de muncă de cercetare și de condensare a peste 20 de ani de democratizare culturală, adîncită ca un crater din care nu deslușești nimic. Retrospectivele, radiografiile, documentarea sînt, în realitate, instrumente firești și necesare profesioniștilor din domeniu, de la mediul academic pînă la factorii de decizie din instituțiile publice de cultură, și, de ce nu, mediul privat, atît cît este el. Însă, oricine lucrează într-unul dintre sectoarele culturale nu poate să nu recunoască deșertul unor astfel de informații, de reflectări solid argumentate asupra evoluției artelor sub varii aspecte: estetic, instituțional, administrativ, dinamică internațională ș.a.m.d.
X:20 își asumă acest demers și îl duce în zona de contextualizare explicativă: delimitarea momentelor cheie
